Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUȘMANI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru DUȘMANI.

DUȘMĂNEȘTE

... DUȘMĂNÉȘTE adv . În mod ostil , cu dușmănie , ca un dușman . - Dușman

 

DUȘMĂNESC

DUȘMĂNÉSC , - EÁSCĂ , dușmănești , adj . ( Înv . ) Al dușmanilor , privitor la

 

DUȘMANCĂ

... DUȘMÁNCĂ , dușmance , s . f . Dușmană . - Dușman

 

PRIZONIER

... PRIZONIÉR , - Ă , prizonieri , - e , s . m . și f . 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități ; p . ext . persoană căzută în mâinile unui dușman

 

ÎMPOTRIVITOR

... ÎMPOTRIVITÓR , - OÁRE , împotrivitori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Înv . ) ( Persoană ) care se opune , care este împotrivă ; p . ext . dușman

 

ÎNTÂMPINA

ÎNTÂMPINÁ , înt ? mpin , vb . I . 1. Tranz . A - i ieși cuiva înainte pentru a - l primi . 2. Tranz . Fig . A i se ivi cuiva necazuri , obstacole în calea unei realizări . 3. Tranz . Fig . A suporta ; a face față unor cheltuieli , unor obligații . 4. Tranz . ( Înv . ) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a - l ataca . 5. Intranz . și tranz . ( Înv . ) A replica , a răspunde . [ Var . : întimpiná vb . I ] - În +

 

AMBUSCADĂ

AMBUSCÁDĂ , ambuscade , s . f . 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere . 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară , în scopul executării unui atac prin surprindere asupra

 

ANTIUMANITAR

... ANTIUMANITÁR , - Ă , antiumanitari , - e , adj . Care este împotriva sentimentelor omenești , dușman

 

BĂJENAR

BĂJENÁR , băjenari , s . m . Persoană care își părăsea vremelnic casa , provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane , a persecuțiilor politice sau a asupririi . [ Var . : bejănár , bejenár s . m . ] - Băjeni + suf . -

 

BĂJENI

BĂJENÍ , băjenesc , vb . IV . Refl . și intranz . A - și părăsi vremelnic casa , provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane , a persecuțiilor politice sau a asupririi ; a băjenări . [ Var . : bejăní , bejení vb .

 

BĂJENIE

BĂJÉNIE , băjenii , s . f . Fugă ( vremelnică ) a populației din cauza invaziilor dușmane , a persecuțiilor politice sau a asupririi ; timpul petrecut în această situație ; băjenărie , băjenărit . [ Var . : bejánie , bejénie s .

 

   Următoarele >>>