Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOBÂNDIRE

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru DOBÂNDIRE.

ACCESIUNE

... ACCESIÚNE , accessiuni , s . f . Mod de dobândire a proprietății , rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important . [ Pr . : - si - u ...

 

CONCURS

CONCÚRS , concursuri , s . n . 1. Întrecere ( sportivă ) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți . 2. Examen pentru dobândirea , în ordinea clasificării , a unui post , a unei catedre , a unei burse etc . sau pentru admiterea într - o instituție de învățământ . 3. Ajutor , sprijin ,

 

DISPUTA

DISPUTÁ , dispút , vb . I . 1. Tranz . ( Despre persoane , grupări sau colectivități ; construit cu dativul pronumelui ) A lupta pentru dobândirea unui lucru , pentru întâietate , a fi în concurență , în rivalitate pentru . . . ; a rivaliza . 2. Refl . ( Despre întreceri , competiții sportive ) A avea loc ; a se

 

EXERCIȚIU

EXERCÍȚIU , exerciții , s . n . 1. Acțiune fizică sau intelectuală , făcută sistematic și repetat , în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări . 2. ( Despre un funcționar , o persoană oficială ; în sintagma ) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu . 3. ( Ec . ; în sintagma ) Exercițiu bugetar = perioadă de timp , de obicei de un an , pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat . [ Pr . : eg -

 

IMPERIALISM

... n . 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor . 2. ( În concepția marxistă ) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului , caracterizată prin dominația ...

 

OBȚINERE

... OBȚÍNERE , obțineri , s . f . Acțiunea de a obține și rezultatul ei ; dobândire

 

PRIMOGENITURĂ

PRIMOGENITÚRĂ s . f . Întâietate , prioritate pe care o are ( în unele țări ) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi ;

 

UZUCAPIUNE

UZUCAPIÚNE s . f . ( Jur . ) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme . [ Pr . : - pi -