Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISECȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru DISECȚIE.
... AUTOPSÍE , autopsii , s . f . Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții ; necropsie . [ Pr : a ...
... DISECÁ , diséc , vb . I . Tranz . A efectua o disecție
... DISECÁRE , disecări , s . f . Acțiunea de a diseca și rezultatul ei ; disecție
HISTOTÓM , histotomuri , s . n . Instrument folosit pentru disecția
... MICRODISÉCȚIE , microdisecții , s . f . Disecție
MIOTOMÍE , miotomii , s . f . Parte a anatomiei care se ocupă cu disecția mușchilor ; incizie în mușchi . [ Pr . : mi -
... NECROTOMÍE , necrotomii , s . f . Disecție
PROSECTÓR , prosectori , s . m . ( Med . ) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor . 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină . [ Acc . și :
SCALPÉL , scalpele , s . n . ( Adesea fig . ) Cuțitaș cu lamă ascuțită , curbă , cu unul sau cu două tăișuri , folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie . [ Pl . și :
VIVISECȚIONÁ , vivisecționez , vb . I . Tranz . A face disecția unui animal viu , pentru studiu . [ Pr . : - ți - o - ] - După germ .