Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCIPLINĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 176 pentru DISCIPLINĂ.
... DISCIPLINÁ , disciplinez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) obișnui cu spiritul de disciplină
... DISCIPLINÁR , - Ă , disciplinari , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Conform cu disciplina , privitor la disciplină
... DISCIPLINÁT , - Ă , disciplinați , - te , adj . Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii , care manifestă spirit de disciplină
... AUTODISCIPLÍNĂ , s . f . Disciplină liber consimțită . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + disciplină
DISCIPLINÁRE , disciplinări , s . f . Acțiunea de a ( se ) disciplina . - V.
... MEȘTEȘÚG , meșteșuguri , s . n . I. 1. Meserie ; p . gener . profesiune , ocupație , îndeletnicire ; meșteșugărie . 2. Ramură , disciplină ( a științei , a artei ) ; știință , artă , considerate ca discipline . 3. Pricepere , îndemânare , abilitate , talent . 4. Acțiune făcută ( în ascuns ) cu dibăcie ...
... are o anumită întrebuințare . 2. Element , materie asupra căreia e îndreptată gândirea , activitatea intelectuală a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină
ȘCOÁLĂ , școli , s . f . 1. Instituție de învățământ public , unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline ; p . ext . activitate legată de această instituție ; învățătură , învățământ . 2. Fig . Izvor , sursă de cunoștințe , de învățături ; mijloc , sistem de instruire într - un anumit domeniu ; p . ext . învățătură , experiență dobândită pe această cale . 3. Fig . Curent , mișcare științifică , literară , artistică etc . care grupează în jurul ei numeroși adepți ; baza teoretică a acestei
... ȘCOLARITÁTE s . f . 1. Timpul cât cineva este școlar sau are calitatea de școlar . 2. ( Rar ) Disciplină
... ABIOLOGÍE s . f . Disciplină
... ACÓRDIC , - Ă , acordici , - ce , adj . , s . f . 1. ( Despre sunete muzicale ) Care intră în componența acordului . 2. S . f . Disciplină