Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTE MIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru DINTE MIC.
DÍNTE , dinți , s . m . 1. Fiecare dintre organele osoase mici , acoperite cu un strat de smalț , așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe , a mesteca și a fărâmița alimentele ; p . restr . fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor . 2. Fiecare dintre crestăturile , zimții , proeminențele ( ascuțite și regulate ) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ;
INSECTIVÓR , - Ă , insectivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Animal ) care se hrănește cu insecte . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere , de talie în general mică , cu dinți ascuțiți , a căror hrană principală o constituie insectele ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest
... PINIÓN , pinioane , s . n . Roată dințată cu un număr mic
ALVEÓLĂ , alveole , s . f . 1. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni mici , situate în oasele maxilarelor , în care sunt înfipți dinții . 2. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole . 3. Celulă a fagurelui . 4. ( În sintagma ) Alveolă eoliană = mică excavație în rocile regiunilor de deșert , rezultată din acțiunea vântului . [ Pr . : - ve -
PĂLĂMÍDĂ^2 , pălămide , s . f . Pește marin răpitor , de forma unui fus gros , cu spatele albastru , cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci ( Sarda sarda ) . PĂLĂMÍDĂ^1 , pălămide , s . f . 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor , cu tulpină înaltă , cu rădăcini adânci , cu frunzele întregi sau crestate , acoperite pe margini cu spini , care este foarte vătămătoare pentru semănături ( Cirsium arvense ) . 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor , cu frunze spinoase , păroase și cu flori roșii ( Carduus
MÍȘINĂ , mișine , s . f . 1. ( Reg . ) Grămadă de cereale , de alimente etc . adunate ca provizie ; strânsură ; mulțime de bunuri , bogăție , avere . 2. ( Reg . ) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarna ; p . ext . vizuină , cuib ; totalitatea animalelor dintr - o vizuină . 3. ( Reg . ) Mulțime , adunătură ( de ființe ) . 4. Mică scobitură pe suprafața dinților ( molari ai ) calului și ai altor animale erbivore , care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște vârsta animaluiui . [ Pl . și : mișini . - Var . : míșună s .
RÁȘPEL , rașpele , s . n . Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe , cu dinți rari , folosită la prelucrarea lemnului , a tălpii , a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice . [ Var . : ráșpă , ráșpilă s . f . , ráșpil , ráșpăl s .
... DRÂMBĂ , drâmbe , s . f . Mic instrument muzical alcătuit dintr - un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care , fiind proptit de dinți și făcând să ...
MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci
CĂLÚȘ , călușuri , s . n . 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal , spre a - l forța să țină gura deschisă ; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane , pentru a o împiedica să strige . 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn . 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială , pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical ; scaun . 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se execută acest dans ; călușar ( 1 ) , călușel ( 4 ) . - Cal + suf . -
MÚSCĂ , muște , s . f . I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt , dintre care cea mai cunoscută ( Musca domestica ) trăiește pe lângă casa omului ; p . gener . ( pop . ) nume dat oricărei insecte mici , zburătoare , căreia nu i se cunoaște numele . 2. ( Înv . și pop . ) Albină . II. P . anal . 1. ( La oameni ) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară . 2. ( Reg . ) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului , după care i se poate aprecia vârsta . 3. ( Pop . ) Vână neagră la rădăcina nasului ( evidentă la unele persoane ) . 4. ( La tir ) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere ; ( la pl . ) lovituri în centrul țintei . 5. ( Reg . ) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale . 6. ( Sport ) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box , iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52