Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESTRĂMARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DESTRĂMARE.
LUP , lupi , s . m . 1. Mamifer carnivor din familia canidelor , cu corpul de circa 150 cm lungime , acoperit cu blană sură , cu gâtul gros , cu capul mare , cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă ( Canis lupus ) . 2. Compuse : lupul - bălții = ( Iht . ) știucă ; lup - de - mare = a ) numele unei specii de focă ; fig . marinar experimentat , încercat ; b ) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ) ; lupul - albinelor = gândăcel carnivor , frumos colorat cu negru , negru - albăstrui și roșu , care trăiește pe flori ( Trichodes apiarius ) . 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului , folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor . 4. ( Text . ; în sintagmele ) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă , care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia . Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac , care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat ...
BĂTĂTÓR^2 , - OARE , bătători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( În expr . ) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant ; izbitor . II. S . f . 1. Lopățică cu care se bate pânza ( când se inălbește ) sau rufele ( când se spală ) ; mai . 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor . - Bate + suf . - ător . BĂTĂTÓR^1 , bătătoare , s . n . 1. Băț , lopățică ( împletită ) în formă de palmă etc . , cu care se bat covoare , perne etc . pentru a le curăța de praf . 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor , cuverturilor etc . 3. Băț subțire , la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele , cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei , ca să se aleagă untul ; mâtcă , brighidău . 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa , spre a fi melițate . 5. Scândură mică , dreptunghiulară , care servește la tasarea pământului semănat din
DECOLONIZÁRE , decolonizări , s . f . Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei ; proces social - economic , specific epocii contemporane , care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii , consecință a luptei de eliberare națională . - V.
DESTRĂMĂTÓR , destrămătoare , s . n . Mașină folosită pentru destrămarea zdrențelor , în filatură , în industria hârtiei și a celulozei . - Destrăma + suf . -
... FRONTOLÍZĂ , frontolize , s . f . ( Met . ) Proces de destrămare
SCHIZOFRENÍE , schizofrenii , s . f . Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu
SHODDY s . n . Material fibros obținut prin destrămarea resturilor de fire și de țesături de lână , folosit ca amestec în filatura de lână cardată . [ Pr . : șódi ] - Cuv .
SURFILÁ , surfilez , vb . I . Tranz . A întări marginile unei țesături cu o cusătură rară , pentru a împiedica destrămarea
TIV , tivuri , s . n . Margine a unui obiect de stofă , de pânză etc . , îndoită și fixată printr - o cusătură pentru a împiedica destrămarea țesăturii . - Et .