Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESTRĂBĂLATĂ

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru DESTRĂBĂLATĂ.

BAȘOALDĂ

BAȘOÁLDĂ , bașoalde , s . f . ( Arg . ) Femeie neglijentă , greoaie , grasă ; femeie destrăbălată , ușuratică . - Et .

 

DEȘUCHEAT

... DEȘUCHEÁT , - Ă , deșucheați , - te , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni , despre sentimentele și acțiunile lor ; adesea substantivat ) 1. Nebun , smintit . 2. Dezmățat , destrăbălat

 

DESTRĂBĂLA

... DESTRĂBĂLÁ , destrăbălez , vb . I . Refl . A duce o viață imorală , de desfrâu ; a avea purtări dezmățate . - Probabil din destrăbălat

 

DESTRĂBĂLARE

... DESTRĂBĂLÁRE , destrăbălări , s . f . Faptul de a se destrăbăla , de a fi destrăbălat

 

DESTRĂBĂLAT

DESTRĂBĂLÁT , - Ă , destrăbălați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care duce o viață imorală ; desfrânat . 2. S . m . și f . Persoană desfrânată . - Et .

 

DESTRĂMAT

... DESTRĂMÁT , - Ă , destrămați , - te , adj . 1. Cu fire desfăcute ; rărit , zdrențuit . 2. Fig . Răsfirat , împrăștiat . 3. ( Rar ) Distrus , nimicit . 4. ( Înv . ) Dezordonat , dezmățat , destrăbălat

 

DEZMĂȚAT

... DEZMĂȚÁT , - Ă , dezmățați , - te , adj . Lipsit de rușine , de bună - cuviință ; destrăbălat

 

POHOȚ

POHÓȚ , - OÁȚĂ , pohoți , - oațe , s . m . și f . ( Reg . ) Persoană ticăloasă , nemernică ; persoană destrăbălată , imorală ;

 

PRAMATIE

... PRAMÁTIE , pramatii , s . f . ( Fam . ) Persoană fără caracter , cu purtări rele , imorală ; escroc , canalie , pușlama , stricat , destrăbălat