Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESLUȘIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru DESLUȘIT.

CLAR

CLAR , - Ă , clari , - e , adj . 1. ( Despre imagini vizuale ) Care se distinge bine , deslușit ; vizibil ; ( despre ape ) limpede ; ( despre surse de lumină ) care împrăștie o lumină limpede , strălucitoare . 2. ( Despre sunete sau voce ) Care răsună distinct , precis . 3. ( Despre gânduri , idei , cuvinte etc . ) Ușor de înțeles ; evident ,

 

CLARIFICA

... A face să devină sau a deveni ( mai ) clar , ( mai ) ușor de înțeles ; a ( se ) lămuri , a ( se ) desluși

 

CLARITATE

CLARITÁTE s . f . 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare ( 1 ) ; limpezime , puritate . 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct , precis . 3. Calitate a gândirii , a exprimării , a stilului de a fi clare , deslușite ,

 

DECRIPTAT

DECRIPTÁT , - Ă , decriptați , - te , adj . ( Despre texte cifrate ) Al cărui înțeles este deslușit . - V.

 

DEOSEBI

... a se remarca , a se evidenția . 3. Tranz . A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea ; a desluși

 

DESLUȘI

DESLUȘÍ , deslușesc , vb . IV . 1. Tranz . A distinge , a deosebi un sunet sau un zgomot ( dintr - o larmă de zgomote ) ; a auzi . 2. Tranz . A distinge , a recunoaște , a observa , a vedea ( în semiîntuneric sau într - un spațiu slab luminat ) . 3. Tranz . A desprinde dintr - un complex de idei , a limpezi , a lămuri , a clarifica o problemă , o idee

 

DESLUȘITOR

... DESLUȘITÓR , - OÁRE , deslușitori , - oare , adj . ( Înv . ) Care lămurește , care explică . - Desluși

 

DESPRINDE

... 2. A se desface dintr - un tot , a se separa ; p . ext . a se contura , a se desluși

 

DICTA

DICTÁ , dictez , vb . I . Tranz . 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze , ale unui text , pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai . 2. A impune ceva în mod categoric , a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții ; a

 

DISTINCT

DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,

 

DIVINAȚIE

... DIVINÁȚIE , divinații , s . f . ( Livr . ) Dar , putere a unor persoane de a desluși

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>