Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESFACERE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru DESFACERE.
... DEZBALOTÁRE , dezbalotări , s . f . Desfacere
... DEZUNÍRE , dezuniri , s . f . ( Rar ) 1. Desfacere
... DIVÓRȚ , divorțuri , s . n . 1. Desfacere
... FLORĂRÍE , florării , s . f . 1. Magazin de desfacere
MÁNCO s . n . ( Fin . ) Ceea ce lipsește ; spec . lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli ; pierdere ( estimată ) la o marfă cu prilejul transportului , al desfacerii
PEROXIDÁZĂ , peroxidaze , s . f . ( Biol . ) Enzimă care catalizează desfacerea unor
... PLASMOLÍZĂ , plasmolize , s . f . ( Bot . ) Fenomen de contracție și de desfacere
... PROTÍDĂ , protide , s . f . ( Mai ales la pl . ) Substanță organică azotată care , prin desfacere
RĂSCÓL , răscoale , s . n . I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului . 2. Ispol . II. ( Pop . ) Separare a oilor , toamna , la desfacerea stânii , pe fiecare proprietar în
RÁNGĂ , răngi , s . f . Bară de fier , teșită la unul din capete , servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje . - Et .
... REVOCÁRE , revocări , s . f . 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei ; revocație . 2. ( Jur . ) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l - a făcut . 3. Act prin care organul ...