Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESCÂNTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DESCÂNTAT.

DESCÂNTĂTOR

... DESCÂNTĂTÓR , - OÁRE , descântători , - oare , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care descântă , care face vrăji . - Descânta

 

BĂBĂREASĂ

BĂBĂREÁSĂ , băbărese , s . f . ( Reg . ) Babă ( care descântă sau

 

BOSCORODI

... spunând vorbe neînțelese . 2. Tranz . A face cuiva întruna observații ; a mustra mereu pe cineva . 3. Tranz . ( Pop . ) A descânta

 

DESCÂNTĂTURĂ

... DESCÂNTĂTÚRĂ , descântături , s . f . Descântec . - Descânta

 

FACE

... prevesti , a cobi . Porcul face a ploaie . 4. ( Pop . ; în superstiții ) A vrăji , a fermeca ; a descânta . I - a făcut de boală . II. 1. A valora , a prețui ; a costa . Cât fac pantofii ? 2 ...

 

MEȘTERIȚĂ

MÉȘTERIȚĂ , meșterițe , s . f . 1. ( Pop . ) Femeie sau , p . gener . , ființă talentată , pricepută , îndemânatică . 2. ( Pop . ; adesea adjectival ) Femeie care știe să descânte , să facă farmece , vrăji . 3. ( Rar ) Femeie care practică o

 

MENI

... a destina , a sorti . 2. ( În superstiții ) A aranja bobii , cărțile etc . într - un anumit fel și a descânta

 

MENIT

MENÍT , - Ă , meniți , - te , adj . 1. Care are menirea , rostul , misiunea , sarcina ( de a . . . ) ; care are scopul ( să . . . ) ; hotărât , sortit , destinat , ursit , predestinat . 2. ( În credințe și superstiții ) Descântat ; vrăjit ,

 

SOROCI

... lucru ; p . gener . a hotărî , a fixa . 2. ( În superstiții ) A ursi , a sorti ; a descânta