Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBIRE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 34 pentru DEOSEBIRE.
... 1. Titlu acordat ambasadorilor sau ( în unele țări ) marilor demnitari de stat . 2. ( În loc . ) Prin excelență = în cel mai înalt grad ; mai ales , cu deosebire
... GHIÓTURA s . f . art . ( Pop . și fam . ; în loc . adv . ) Cu ghiotura = în număr , în cantitate mare ; fără nici o deosebire
HETEROMORFÍE , heteromorfii , s . f . 1. Calitatea a ceea ce este heteromorf ; heteromorfism . 2. ( Bot . ) Sterilitate a florilor generată de existența deosebirilor de lungime între stil și
MOȚIÚNE , moțiuni , s . f . 1. Hotărâre a unei adunări , aprobată prin vot , prin care aceasta își exprimă atitudinea , doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore . 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix , pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale . [ Pr . : - ți -
NEOLINGVÍSTIC , - Ă , neolingvistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor , prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite . 2. Adj . De neolingvistică . Școala neolingvistică . [ Pr . : ne -
NÚMĂR , numere , s . n . I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect . II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr - o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într - un anumit fel , ca indice de mărime , de valoare etc . ; p . ext . obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre , care poartă pe el o asemenea indicație . 2. Bucată sau parte din programul unui concert , al unui spectacol de estradă , de circ etc . ; parte distinctă dintr - o operă ( duet , arie etc . ) . III. ( Fam . , în expr . ) Numărul unu = de prima calitate , fără pereche ; strașnic ,
OPÚNE , opún , vb . III . 1. Tranz . A pune în fața cuiva sau a ceva , ca împotrivire , un lucru , un argument etc . 2. Tranz . A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a scoate în evidență , prin comparație , deosebirile dintre ele . 3. Refl . ( Despre unghiuri ) A fi așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri . [ Prez . ind . și : ( reg . )
... OSEBÍRE , osebiri , s . f . ( Înv . și pop . ) Acțiunea de a ( se ) osebi și rezultatul ei ; deosebire
PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan
PARALELÍSM , paralelisme , ( 2 ) s . n . 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele ( 1 ) ; stare a două sau a mai multor lucruri paralele ( 2 ) . 2. Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ;
... comunitatea religioasă căreia îi aparține ; p . ext . dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci ; ruptură provocată de o deosebire