Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DECURGE (DIN)
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru DECURGE (DIN).
... DECÚRGE , pers . 3 decúrge , vb . III. Intranz . 1. A urma , a rezulta din
... AFERÉNT , - Ă , aferenți , - te , adj . 1. Care este în legătură cu ceva , care depinde de ceva sau decurge din ceva . 2. ( Jur . ) Care se cuvine sau revine cuiva . 3. ( Anat . ; în sintagmele ) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într - un ...
... CURATÓR , curatori , s . m . Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din
... REZULTÁ , pers . 3 rezúltă , vb . I. Intranz . A urma , a apărea ca o consecință logică ; a decurge din
... SUPERSTÍȚIE , superstiții , s . f . Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele , în farmece și vrăji , în semne prevestitoare , în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei ...
... se facă ; ceea ce este de absolută trebuință ; trebuință , nevoie . 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern , decurgând inevitabil din
... SUBALTERNÁRE , subalternări , s . f . ( Log . ) Raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate , caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare , iar din
... În evul mediu , în apusul Europei ) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății , pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude , din
... nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui ; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată ; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr - un anumit lichid ; stare a ... valoarea ei maximă . 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen , satisfacere maximă a cuiva ; p . ext . plictiseală , oboseală , dezgust care decurge