Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DĂRÂMĂTURI

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru DĂRÂMĂTURI.

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

DĂRMĂTURĂ

... DĂRMĂTÚRĂ s . f . v . dărâmătură

 

NĂRUITURĂ

... NĂRUITÚRĂ , năruituri , s . f . Ruină a unei construcții ; dărâmătură

 

RUINĂ

... RUÍNĂ , ruine , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Ceea ce a rămas dintr - o construcție veche , dărâmată ; dărâmătură

 

SURPĂTURĂ

... 2. Loc prăpăstios în curs de surpare ; loc de unde s - a rupt o porțiune de teren ; p . ext . porțiunea dislocată . 3. Ruină , dărâmătură