Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVIINȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru CUVIINȚĂ.

CUVIINCIOS

... adj . 1. Care respectă regulile bunei cuviințe , care corespunde acestor reguli ; decent , politicos ; cuvios ( 2 ) . 2. ( Înv . ) Potrivit , corespunzător , convenabil . [ Pr . : - vi - in - ] - Cuviință

 

NECUVIINȚĂ

... NECUVIÍNȚĂ , necuviințe , s . f . Lipsă de respect ; faptă , atitudine , vorbă lipsită de cuviință ; indecență , obrăznicie ; impolitețe , grosolănie , mojicie . - Ne - + cuviință

 

NEOBRĂZARE

... NEOBRĂZÁRE s . f . Vorbă , faptă , atitudine , purtare lipsită de cuviință ; lipsă de cuviință

 

ÎNVREDNICI

... capabil , a reuși . 2. A avea norocul , cinstea să . . . , a avea parte de . . . 3. A găsi de cuviință

 

CĂDENIE

... CĂDÉNIE s . f . ( Înv . ) Cuviință

 

CATADICSI

... CATADICSÍ , catadicsesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A găsi de cuviință

 

CINIC

... adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente ...

 

CUVIOȘIE

... CUVIOȘÍE , cuvioșii , s . f . Bună - cuviință

 

DEȘĂNȚAT

DEȘĂNȚÁT , - Ă , deșănțați , - te , adj . 1. Dezmățat ; care încalcă limitele bunei - cuviințe . 2. Dezordonat , neglijent . 3. ( Reg . ; despre lucruri ) Ciudat , curios , straniu . - Et .

 

DECENȚĂ

... DECÉNȚĂ s . f . Respect al bunelor moravuri , bună - cuviință

 

   Următoarele >>>