Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVÂNTA

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CUVÂNTA.

CUVÂNTĂTOR

... m . si f . 1. Adj . Care cuvântă ( 1 ) , cuvântăreț ; care are însușirea de a vorbi . 2. ( Rar ) S . m . si f . Orator , vorbitor . - Cuvânta

 

CUVÂNTARE

... CUVÂNTÁRE , cuvântări , s . f . Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei ; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate ; discurs . - V. cuvânta

 

ȚINE

... loc . vb . ; cu sensul dat de determinări ) A ține o vorbire ( sau un discurs , un cuvânt ) = a vorbi , a cuvânta unui auditoriu . A ține judecată = a judeca . A ține sfat = a se sfătui , a delibera ...

 

CUVÂNTĂREȚ

... CUVÂNTĂRÉȚ , - EÁȚĂ , cuvântăreți , - e , adj . ( Rar ) Cuvântător ( 1 ) ; care vorbește frumos , meșteșugit . - Cuvânta

 

PRECUVÂNTA

... PRECUVÂNTÁ , precuvântez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A scrie , a face o precuvântare . - Pre ^1 - + cuvânta