Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRITIC

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 43 pentru CRITIC.

CÂRTI

CÂRTÍ , cârtesc , vb . IV . Intranz . ( Pop . ) A - și exprima ( mereu ) nemulțumirea prin murmure sau critici ( făcute de obicei în absența celui în cauză ) ; a se plânge , a protesta ( mereu ) . - Et .

 

CAUDINE

CAUDÍNE adj . A trece pe sub furcile caudine ( În expr . ) = a impune învinsului condiții umilitoare ; fig . a supune unei critici severe . [ Pr . : ca - u - ] - După fr . [ fourches ] caudines , lat . [ fauce ]

 

COMENTA

... unei întâmplări , a unui eveniment etc . ; a interpreta , a lămuri . 2. A analiza , a interpreta critic

 

COMENTARIU

... COMENTÁRIU , comentarii , s . n . 1. Apreciere , comentare ( în spirit critic ) a unei probleme , a unui eveniment etc . ; material publicistic prezentând o asemenea apreciere . 2. Explicare a unei opere literare ...

 

COREFERAT

... COREFERÁT , coreferate , s . n . Referat care reia și dezvoltă ( critic

 

CRITICANT

CRITICÁNT , - Ă , criticanți , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este gata oricând să facă o

 

CRITICASTRU

... CRITICÁSTRU , criticaștri , s . m . ( Rar ) Critic

 

CRIZĂ

... Manifestare a unor dificultăți ( economice , politice , sociale etc . ) ; perioadă de tensiune , de tulburare , de încercări ( adesea decisive ) care se manifestă în societate . 2. Moment critic , culminant , în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli ; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei ...

 

DOGMĂ

DÓGMĂ , dogme , s . f . 1. Învățătură , teză etc . fundamentală a unei religii , obligatorie pentru adepții ei , care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții . 2. Teză , doctrină politică , științifică etc . considerată imuabilă și impusă ca adevăr

 

EDITA

EDITÁ , editez , vb . I . Tranz . 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații . 2. A stabili , pe baza unei cercetări amănunțite , un text în vederea publicării lui ( cu adnotații critice și explicative ) ; a îngriji apariția unei

 

FLAMBAJ

FLAMBÁJ , flambaje , s . n . 1. Flambare . 2. Încovoiere a unui corp în formă de bară supus acțiunii unor sarcini exterioare , când efortul atinge o anumită valoare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>