Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREAȚIE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 59 pentru CREAȚIE.

CATASTROFISM

... CATASTROFÍSM s . n . Teorie potrivit căreia toate schimbările din istoria pământului s - ar datora unor catastrofe periodice , urmate de noi acte de creație

 

CINECENACLU

... CINECENÁCLU , cinecenacluri , s . n . Atelier de creație

 

CLASICISM

CLASICÍSM s . n . 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco - latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei , caracterizată prin armonie , puritate , sobrietate etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin imitarea modelelor antice greco - latine , prin interesul pentru aspectul moral , prin urmărirea unui ideal , prin disciplinarea imaginației și a sensibilității , prin ordine , echilibru și claritate . 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada

 

COCĂ

... Aluat ( pentru produse de panificație , de patiserie ) . CÓCĂ^3 s . f . ( În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor ) Copil mic . - Creație

 

CREAȚIONISM

... CREAȚIONÍSM s . n . Concepție teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ provine , prin creație

 

CREAȚIUNE

... CREAȚIÚNE s . f . v . creație

 

DADAISM

... și artistic apărut în 1916 în Europa , caracterizat prin negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică , prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație

 

DOINĂ

DÓINĂ , doine , s . f . Poezie lirică specifică folclorului românesc , care exprimă un sentiment de dor , de jale , de revoltă , de dragoste etc . , fiind însoțită , de obicei , de o melodie adecvată ; specie muzicală a creației folclorice românești , având caracteristicile de mai sus . - Et .

 

EMANATISM

... EMANATÍSM s . n . Doctrină religioasă - filozofică de tendință panteistă , potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație

 

EPITET

EPITÉT , epitete , s . n . Determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>