Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTRADICȚIE
Rezultatele 11 - 14 din aproximativ 14 pentru CONTRADICȚIE.
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .
PARADOXÁL , - Ă , paradoxali , - e , adj . Care ține de paradox , care constituie sau folosește un paradox ; plin de contradicții ; p . ext . ciudat ;
POLARITÁTE s . f . 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea , în două puncte ale sale , caracteristici de aceeași natură , dar opuse una celeilalte . 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite . 3. ( Fil . ) Specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc , ca polii unui
... SUPRANATURÁL , - Ă , supranaturali , - e , adj . Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție