Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONFIRMA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru CONFIRMA.
CERTIFICÁT , certificate , s . n . Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt , autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate , în vederea valorificării unor drepturi ;
... A menționa , a indica , a numi pe cineva sau ceva ( pentru a face cunoscut , pentru a confirma etc . ceva ) ; a reaminti o faptă , o întâmplare care trebuie să servească de exemplu . 2. A reproduce întocmai ceea ce a ...
CONCLÚZIE , concluzii , s . f . 1. Încheiere a unui șir de judecăți ; gândire dedusă dintr - o serie de argumente sau constatări . 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere , care cuprinde rezultatele finale . 3. ( Mat . ) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației . 4. ( Jur . ; la pl . ) Expunerile părților și ale procurorului într - un
CONFIRMATÍV , - Ă , confirmativi , - e , adj . Care confirmă , întărește ,
... COROBORÁ , coroborez , vb . I . Tranz . A întări , a sprijini , a da putere , a consolida ; a confirma
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
DOVEDITÓR , - OÁRE , doveditori , - oare , adj . Care dovedește , atestă , confirmă ; prin care se dovedește . - Dovedi + suf . -
NEATESTÁT , - Ă , neatestați , - te , adj . Care nu este atestat ,
... OMOLOGÁ , omologhez , vb . I . Tranz . A confirma
... diplomă prin care se acordă acest drept ; brevet de invenție . 2. ( Înv . ) Impozit anual plătit de negustori și de liberii - profesioniști ; act prin care se confirma
POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau