Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONFERI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 35 pentru CONFERI.
CAVALÉR , cavaleri , s . m . 1. ( În Roma antică ) Membru al ordinului ecvestru , inferior ordinului senatorial . 2. Titlu dat unei persoane dintr - un ordin cavaleresc , laic sau religios . 3. Titlu onorific conferit , în unele țări , posesorului anumitor decorații importante . 4. Persoană având titlul de cavaler ( 1 - 3 ) . 5. Călăreț . 6. ( Adesea adjectival ) Om plin de abnegație , generos și nobil ; om amabil , binevoitor , îndatoritor . 7. ( Pop . ) Tânăr necăsătorit , holtei ,
CONDIMÉNT , condimente , s . n . Nume dat unor substanțe ( picante ) de origine minerală , vegetală , animală sau de sinteză care , adăugate unor produse alimentare , le conferă un gust sau o aromă specifică , plăcută ; ingredient , mirodenie ,
CUPÓN , cupoane , s . n . 1. Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a - i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor . 2. Parte detașabilă dintr - un bilet , de pe un cotor etc . care conferă deținătorului anumite drepturi . 3. Bucată mică de metraj , rămasă dintr - un val de material
... DECERNÁ , decérn , vb . I . Tranz . A acorda , a da , a conferi
... A împodobi o clădire , o cameră etc . cu diverse obiecte , ornamente , zugrăveli etc . , destinate să le înfrumusețeze . 2. A acorda , a conferi
... judecată sau de urmărire penală ; a supune o cauză unui for judecătoresc . 2. ( Neobișnuit ) A acorda , a conferi
DOCUMÉNT , documente , s . n . 1. Act prin care se adeverește , se constată sau se preconizează un fapt , se conferă un drept , se recunoaște o obligație . 2. Text scris sau tipărit , inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din
ERIJÁ , erijez , vb . I . Refl . ( Urmat de determinări introduse p . prep . " în " ) A - și atribui fără nici un drept o situație , un rol care conferă autoritate , a se da drept . . . , a voi să treacă
ERIJÁT , - Ă , erijați , - te , adj . ( Despre oameni ; urmat de determinări introduse prin prep . " în " ) Care își atribuie fără nici un drept o situație , un rol care conferă autoritate , care se dă drept . . . , care vrea să treacă drept . . . - V.
EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană care deținea această demnitate . 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr - o eparhie ; arhiereu din acest organ . [ Pr . : eg -
FÚNCȚIE , funcții , s . f . ( Și în forma funcțiune ) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într - o instituție , în schimbul unui salariu ; serviciu , slujbă , post ^2 . 2. Sarcină , rol ; destinație . 3. ( Gram . ) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într - o propoziție . 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus , determinat de o anumită grupă de atomi din molecula . 5. ( Fiziol . ) Activitate proprie a fiecărui organ , aparat , țesut din organismele vii ale viețuitoarelor . 6. ( Mat . ) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente . 7. ( Log . ) Operație care , prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare . 8. ( În expr . ) A fi în funcție de . . . = a depinde de . . . [ Var . : funcțiúne s .