Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDUCĂTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 94 pentru CONDUCĂTOR.

CORIFEU

... CORIFÉU , - ÉE , corifei , - ee , subst . 1. S . m . și f . Persoană cu rol conducător

 

DICTATOR

... DICTATÓR , dictatori , s . m . 1. ( În Roma antică ) Conducător al armatei cu puteri politice nelimitate , ales de senat , în vreme de război , de răscoale etc . , pe o perioadă de șase luni . 2. Conducător

 

DUCE

... m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A transporta ceva sau pe cineva într - un anumit loc , a ...

 

HEGEMON

... HEGEMÓN , hegemoni , s . m . , adj . Conducător

 

MARCHIZ

MARCHÍZ , marchizi , 1. Titlu purtat , în societatea medievală apuseană , de către conducătorul unui comitat de frontieră ; conducătorul militar al unei mărci ^3 . 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană , superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce . 3. Persoană care poartă unul dintre aceste

 

STAROSTE

... STÁROSTE , starosti , s . m . 1. Conducător al unei corporații , al unei bresle din trecut ; p . gener . conducător , șef , fruntaș . 2. Persoană care conducea în trecut ( în Moldova ) un ținut aflat la marginea țării . 3. ( Reg . ) Persoană trimisă oficial de un tânăr la ...

 

VĂTAF

... m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de ...

 

ȘEF

... ȘEF , - - Ă , șefi , - e , s . m . și f . 1. Persoană care conduce o organizație , o instituție etc . ; conducător . 2. ( În sintagma ) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic , intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar ; lector ; persoană ...

 

ȘTAB

... m . ( Înv . ) Ofițer care făcea parte dintr - un ștab ( 1 ) ; p . ext . ofițer superior . 3. S . m . ( Fam . ) Persoană de vază pe plan social ; șef , conducător

 

AURIGA

AURÍGA s . m . Conducătorul unui car de curse în întrecerile din

 

   Următoarele >>>