Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDAMNATĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru CONDAMNATĂ.

CELULĂ

CELÚLĂ , celule , s . f . 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii , alcătuit din membrană , citoplasmă și nucleu , reprezentând cea mai simplă unitate anatomică . 2. ( În sintagma ) Celulă de partid = ( în trecut ) denumirea organizației de bază a partidului comunist . 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară , în care albinele depun mierea , cresc ouăle , puietul sau depozitează hrana ; alveolă . 4. Încăpere ( strâmtă ) în închisori , unde sunt ținuți arestații sau condamnații . 5. Ansamblu format din aripile ( și fuzelajul ) unui avion . 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice , alăturate și cu aceeași funcție , ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic . Celulă de siloz . 7. ( În telecomunicații ) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie - recepție , în cadrul sistemului de telefonie

 

DECALVAȚIE

DECALVÁȚIE , decalvații , s . f . 1. ( Rar ) Calviție . 2. Pedeapsă , în vechiul drept , care consta în raderea părului de pe capul

 

EȘAFOD

EȘAFÓD , eșafoduri , s . n . Platformă construită în evul mediu în piețe publice , pe care erau executați condamnații la moarte ; p . ext . condamnare la moarte , mai ales prin tăierea capului . [ Pl . și :

 

RUG

RUG ^2 , ruguri . s . n . Grămadă de lemne pe care se ardeau , în antichitate , jertfele sau morții și , în evul mediu , condamnații la moarte . RUG ^1 , rugi . s . m . 1. Tulpina ( târâtoare ) a unor plante . 2. Mur ^1 . 3. Măceș . 4. Compus : rug - de - munte sau rug - de - zmeură =

 

SPÂNZURĂTOARE

SPÂNZURĂTOÁRE , spânzurători , ( 2 ) s . f . 1. Spânzurare . 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr - un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte . - Spânzura + suf . -

 

TĂIETOR

TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -