Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMUNITATE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 45 pentru COMUNITATE.
... FALANSTÉR , falanstere , s . n . Asociație de producție în care muncitorii trăiesc în comunitate
... GENERÁȚIE , generații , s . f . 1. Totalitatea oamenilor ( dintr - o comunitate socială dată ) care sunt cam de aceeași vârstă . 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s - au născut în același ...
GRUP , grupuri , s . n . 1. Ansamblu de obiecte , de animale sau de plante asemănătoare , aflate laolaltă . 2. Ansamblu de persoane reunite ( în mod stabil sau temporar ) pe baza unei comunități de interese , de concepții etc . ; grupă , colectiv . 3. ( Mat . ) Mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime , în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii , în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a
LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în
MUFTÍU , muftii , s . m . Căpetenie religioasă a unei comunități musulmane mai
... NAȚIÚNE , națiuni , s . f . Comunitate stabilă de oameni , istoricește constituită ca stat , apărută pe baza unității de limbă , de teritoriu , de viață economică și de factură psihică , care se manifestă ...
OBICÉI , obiceiuri , s . n . 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz , rânduială . 3. ( Înv . ) Lege nescrisă , drept sau obligație statornicite prin tradiție ;
... clasei . 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli , pentru a forma un ansamblu armonios și regulat . 5. Comunitate
... război între state , popoare , populații . 2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului , tratat de încheiere a unui conflict armat . 3. ( Într - o comunitate socială ) Lipsă de tulburări , de conflicte , de vrajbă ; armonie ^1 , împăciuire , înțelegere . 4. Liniște sufletească , stare de calm sufletesc ; tihnă , repaus , odihnă ; lipsă de zgomot ...
... PANEGÍRIC , panegirice , s . n . 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată ( decedată sau contemporană oratorului ) , o comunitate
... PAROHÍE , parohii , s . f . 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească ; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh ; enorie ; p . ext . biserica dintr - o astfel de utilitate . 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului ...