Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEARTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 51 pentru CEARTĂ.

CERTAT

... CERTÁT , - Ă , certați , - te , adj . Care a rupt relațiile ( de prietenie ) cu cineva ; supărat , învrăjbit . - V. certa

 

ARȚAG

ARȚÁG , arțaguri , s . n . ( Pop . și fam . ) Pornire spre ceartă , chef de ceartă . [ Var . : harțág s .

 

CERTĂREȚ

CERTĂRÉȚ , - EÁȚĂ , certăreți , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Căruia îi place cearta , care caută ceartă ; gâlcevitor , arțăgos . - Ceartă + suf . -

 

ÎNCONTRARE

ÎNCONTRÁRE , încontrări , s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a se încontra ; ceartă , sfadă . - V.

 

ÎNVRĂJBIT

ÎNVRĂJBÍT , - Ă , învrăjbiți , - te , adj . Care este în vrajbă , certat cu cineva ; înfuriat , mâniat , întărâtat . - V.

 

AGRESIV

AGRESÍV , - Ă , agresivi , - e , adj . Care atacă ( fără provocare ) ; fig . care caută prilej de ceartă ;

 

BUCLUCAȘ

BUCLUCÁȘ , - Ă , buclucași , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care provoacă , creează buclucuri ( 1 ) , care caută ceartă cu orice preț . - Bucluc + suf . -

 

CÂRÂIALĂ

CÂRÂIÁLĂ , cârâieli , s . f . Faptul de a ( se ) cârâi . 1. Sunet caracteristic , neplăcut , scurt și gutural , produs de unele păsări ; cârâit ^1 . 2. Fig . ( Fam . ) Cârtire ; ceartă . [ Pr . : - râ - ia - ] - Cârâi + suf . -

 

CÂRCOTAȘ

CÂRCOTÁȘ , - Ă , cârcotași , - e , adj . , s . m . și f . ( Pop . și fam . ) ( Om ) care caută mereu ceartă , care e veșnic nemulțumit . - Cârcotă + suf . -

 

CERTA

CERTÁ , cert , vb . I . 1. Refl . recipr . A se lua la ceartă cu cineva , a discuta cu glas ridicat , cu aprindere ; a se gâlcevi , a se ciorovăi , a se ciondăni . 2. Tranz . A mustra , a dojeni . 3. Tranz . ( Înv . ) A

 

CIOANDĂ

CIOÁNDĂ s . f . ( Reg . ) Ceartă ușoară ;

 

   Următoarele >>>