Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂUZITOR

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CĂLĂUZITOR.

ÎNDREPTĂTOR

... ÎNDREPTĂTÓR , - OÁRE , îndreptători , - oare , adj . ( Și substantivat ; înv . ) Care îndreaptă , îndrumează ; călăuzitor

 

ÎNDRUMĂTOR

... ÎNDRUMĂTÓR , - OÁRE , îndrumători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care îndrumează , orientează ; călăuzitor

 

DEVIZĂ

DEVÍZĂ , devize , s . f . Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea

 

URMĂRI

URMĂRÍ , urmăresc , vb . IV . Tranz . 1. A merge , a se deplasa , a fugi după cineva , pe urmele cuiva ( pentru a supraveghea , pentru a ajunge , a prinde ) . 2. A se conduce după un anumit principiu , după o anumită concepție călăuzitoare . 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile , cu gândul . 4. Fig . A obseda , a chinui , a tortura . 5. A studia o problemă , o temă , activitatea cuiva etc . cu un anumit scop ( practic ) . 6. A avea drept scop , a tinde la . . . - Urmă + suf . -