Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂREȚI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru CĂLĂREȚI.

ȘA

ȘA , șei , s . f . 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn , care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul . 2. Parte a bicicletei , a motocicletei etc . formată dintr - un mic suport ( triunghiular ) din piele , din cauciuc sau din material plastic , pe care se stă în timpul deplasării vehiculului . 3. Os din spinarea găinii . 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate , cu care alcătuiește un ansamblu ; curmătură . Șaua dealului . [ Var . : șea s .

 

ACHINGIU

... ACHINGÍU , achingii , s . m . ( În evul mediu , în Imperiul Otoman ) Călăreț

 

CĂLĂREȚ

CĂLĂRÉȚ , - EÁȚĂ , călăreți , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călărește , ( sportiv ) care practică călăria . 2. S . m . Denumire dată unor piese și instrumente : a ) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr - o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate ; b ) mică piesă de sârmă de forma literei U , care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul ; c ) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U , care servește la închiderea unui circuit ; d ) bară scurtă de oțel și de beton , folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton

 

CĂLĂRESC

... CĂLĂRÉSC , - EÁSCĂ , călărești , adj . ( Înv . ) De călăreț

 

CAVALER

... ordin cavaleresc , laic sau religios . 3. Titlu onorific conferit , în unele țări , posesorului anumitor decorații importante . 4. Persoană având titlul de cavaler ( 1 - 3 ) . 5. Călăreț

 

DEROBA

... DEROBÁ , derobez , vb . I . Refl . ( Despre cai ) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț

 

ECHINGIU

... ECHINGÍU , echingii , s . m . ( Înv . ) Călăreț

 

ECVESTRU

... ECVÉSTRU , - Ă , ecveștri , - stre , adj . De călăreț

 

FALAITAR

... FALAITÁR , falaitari , s . m . Călăreț

 

GERID

GERÍD , geriduri , s . n . ( înv . ) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau , din galop , un băț în formă de suliță spre adversar , și pe care acesta trebuia să - l prindă tot din goana

 

GONACI

... GONÁCI , gonaci , s . m . 1. ( Pop . ) Hăitaș ^2 . 2. ( Rar ) Cal sprinten , care fuge repede . 3. Călăreț

 

   Următoarele >>>