Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂ-CUVIINȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru BUNĂ-CUVIINȚĂ.

CINIC

... adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente ...

 

CUVIINCIOS

... adj . 1. Care respectă regulile bunei cuviințe , care corespunde acestor reguli ; decent , politicos ; cuvios ( 2 ) . 2. ( Înv . ) Potrivit , corespunzător , convenabil . [ Pr . : - vi - in - ] - Cuviință

 

CUVIOȘIE

... CUVIOȘÍE , cuvioșii , s . f . Bună - cuviință

 

DEȘĂNȚAT

DEȘĂNȚÁT , - Ă , deșănțați , - te , adj . 1. Dezmățat ; care încalcă limitele bunei - cuviințe . 2. Dezordonat , neglijent . 3. ( Reg . ; despre lucruri ) Ciudat , curios , straniu . - Et .

 

DECENȚĂ

... DECÉNȚĂ s . f . Respect al bunelor moravuri , bună - cuviință

 

DEZMĂȚAT

... DEZMĂȚÁT , - Ă , dezmățați , - te , adj . Lipsit de rușine , de bună - cuviință

 

INDECENȚĂ

... INDECÉNȚĂ , indecențe , s . f . Lipsă de decență , de bună - cuviință

 

LICENȚĂ

LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică

 

LICENȚIOS

LICENȚIÓS , - OASĂ , licențioși , - oase , adj . Care calcă regulile bunei - cuviințe și ale moralei ; indecent , impudic , imoral . [ Pr . : - ți -

 

NECUVIINCIOS

... NECUVIINCIÓS , - OÁSĂ , necuviincioși , - oase , adj . Care este lipsit de bună - cuviință

 

NEOBRĂZAT

... NEOBRĂZÁT , - Ă , neobrăzați , - te , adj . Care este lipsit de bună - cuviință

 

   Următoarele >>>