Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUIMĂCEALĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru BUIMĂCEALĂ.

BUIMĂCIRE

... BUIMĂCÍRE , buimăciri , s . f . Faptul de a ( se ) buimăci ; buimăceală

 

MAHMUREALĂ

... MAHMUREÁLĂ , mahmureli , s . f . Faptul de a fi mahmur ; starea celui mahmur ; lipsă de bună dispoziție ; buimăceală

 

NĂUCEALĂ

... NĂUCEÁLĂ , năuceli , s . f . Starea omului năuc ; stare de amețeală , de zăpăceală , de buimăceală

 

TOROPEALĂ

... TOROPEÁLĂ , toropeli , s . f . 1. Stare de amorțeală , de buimăceală

 

ULUIALĂ

... ULUIÁLĂ , uluieli , s . f . Faptul de a ului ; starea omului uluit , uimit ; uluire . Zăpăceală , buimăceală

 

ULUIRE

... ULUÍRE , uluiri , s . f . Faptul de a ului ; uimire , surprindere , uluială . Buimăceală

 

ZĂPĂCEALĂ

... ZĂPĂCEÁLĂ , zăpăceli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) zăpăci ; stare în care se află cel zăpăcit ; tulburare , buimăceală