Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BREASLĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru BREASLĂ.

BRESLAȘ

... breslași , s . m . 1. Membru al unei bresle ( 1 ) . 2. ( Înv . și reg . ) Meseriaș ; p . ext . slujbaș . 3. ( Înv . ) Soldat care făcea parte dintr - o breaslă ( 4 ) . - Breaslă

 

BLAZON

BLAZÓN , blazoane , s . n . Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat , a unei provincii , a unui oraș , a unei familii nobile , a unei bresle etc . ;

 

CORPORAȚIE

... CORPORÁȚIE , corporații , s . f . 1. ( In societatea medievală ) Formă specifică de organizare a activității economice a meseriașilor ; breaslă

 

GHILDĂ

GHÍLDĂ , ghilde , s . f . 1. Asociație ( 1 ) economică , politică și religioasă , constituită în apusul Europei , la începutul evului mediu . 2. Asociație de negustori ( pe bresle ) , constituită în Europa , în evul

 

ISNAF

... ISNÁF , isnafuri , ( 1 ) s . n . , isnafi , ( 2 ) s . m . ( Înv . ) 1. S . n . Breaslă

 

NEGUSTORIME

NEGUSTORÍME s . f . Mulțime de negustori ; tagma , breasla negustorilor . - Negustor + suf . -

 

NIZAM

NIZÁM , nizamuri , ( I ) s . n . , nizami , ( II ) s . m . I. S . n . ( în evul mediu , în țările române ) . 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia . 2. Normă de lucru fixată printr - un regulament . II. S . m . Soldat turc în

 

SIGNORIE

SIGNORÍE , signorii , s . f . 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere . 2. Organ de conducere în unele orașe - republici italiene , în evul mediu , ales dintre membrii de vază ai breslelor . [ Pr . :

 

STAROSTE

STÁROSTE , starosti , s . m . 1. Conducător al unei corporații , al unei bresle din trecut ; p . gener . conducător , șef , fruntaș . 2. Persoană care conducea în trecut ( în Moldova ) un ținut aflat la marginea țării . 3. ( Reg . ) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie ; pețitor ; p . ext . persoană care conduce ceremonia

 

SUTAȘ

SUTÁȘ , sutași , s . m . 1. ( În antichitate , mai ales la romani ) Comandant peste o sută de ostași ; centurion . 2. ( În sec . XVII , în Țara Românească ) Membru al unei bresle fiscale care plătea , singur sau împreună cu alții , o dare anuală de o sută de galbeni . - Sută + suf . -

 

   Următoarele >>>