Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AVENTURĂ
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru AVENTURĂ.
AVENTURÁ , aventurez , vb . I . Refl . A întreprinde o acțiune riscantă ,
SEMIAGNÓSTIC , - Ă , semiagnostici , - ce , adj . Care are , în parte , caracteristicile agnosticismului . [ Pr . : mi - ag - ] - Semi - +
AVENTURÍST , - Ă , aventuriști , - ste , adj . Privitor la aventură , care ține de aventură , înclinat spre aventură . - Aventură + suf . -
AVENTURÍSM s . n . ( Rar ) Spirit de aventură al
AVENTURÓS , - OÁSĂ , aventuroși , - oase , adj . Plin de aventuri ; care constituie o aventură ; ( despre oameni ) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și
ESCAPÁDĂ , escapade , s . f . Ieșire , uneori nepermisă și ascunsă , de scurtă durată , cu scopul de a petrece ; aventură ; petrecere organizată cu acest
... A întreprinde o acțiune ( riscantă ) bazându - se pe întâmplare și pe noroc ; a risca , a se expune , a se aventura
ISPRÁVĂ , isprăvi , s . f . 1. Faptă , treabă , acțiune dusă ( cu bine ) până la capăt , îndeplinită cu succes ; p . ext . aventură . 2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi ; succes , reușită ,
PĂȚEÁLĂ , pățeli , s . f . ( Rar ) Pățanie , aventură . - Păți + suf . -