Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASUPRI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru ASUPRI.

OPRIMAT

OPRIMÁT , - Ă , oprimați , - te , adj . Asuprit , împilat , exploatat . - V.

 

OROPSI

... OROPSÍ , oropsesc , vb . IV . Tranz . 1. A asupri , a urgisi , a prigoni , a persecuta . 2. ( Pop . ) A izgoni , a alunga . 3. ( Înv . și ...

 

OROPSIT

OROPSÍT , - Ă , oropsiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Asuprit , prigonit , urgisit ; chinuit . V.

 

PERSECUTA

... pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a - i pricinui un rău ; a prigoni , a asupri

 

PERSECUTAT

PERSECUTÁT , - Ă , persecutați , - te , adj . ( Despre oameni ) Urmărit sistematic ( și cu perseverență ) de cineva care vrea să - i provoace un neajuns , un rău ; prigonit , asuprit , oropsit , - V.

 

PLEBE

PLÉBE s . f . 1. ( În Roma antică ) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă , care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat . 2. ( În evul mediu ) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei , aflată în afara ierarhiei feudale și care , alături de țărănime , a avut un rol important în revoluțiile din sec . XVI - XVII . 3. ( Livr . ) Pătură socială fără drepturi , asuprită și exploatată ; p . ext . mulțime ,

 

PLEBEU

PLEBÉU , - ÉE , plebei , - ee , s . m . și f . , adj . 1. ( În antichitatea romană ) ( Persoană ) care făcea parte din plebe ( 1 ) , care aparținea plebei ; plebeian ( 1 ) . 2. ( Persoană ) care este asuprită , exploatată , plebeian ( 2 ) ; ( om ) sărac , umil ; p . ext . ( om ) de rând , lipsit de distincție , vulgar ,

 

PRIGONIT

PRIGONÍT , - Ă , prigoniți , - te , adj . Persecutat , asuprit , oprimat . - V.

 

TIRAN

TIRÁN , - Ă , tirani , - e , subst . , adj . 1. S . m . Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate ( care guverna cu cruzime ) ; p . gener . șef de stat care conduce în mod absolut ; despot . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și impună voința în orice împrejurare , care asuprește pe cei din jur ; ( om ) crud ,

 

TIRANIZA

... tiranizez , vb . I . Tranz . A trata pe cineva în mod tiranic , a se purta ca un tiran ( 2 ) ; a asupri

 

<<< Anterioarele