Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCETICĂ

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru ASCETICĂ.

ASCETIC

ASCÉTIC , - Ă , ascetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține ascetului , ascetismului sau ascezei , privitor la ascet , ascetism sau asceză . 2. S . f . Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți

 

CĂLUGĂR

CĂLÚGĂR , călugări , s . m . I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monah . II. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie , lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii

 

CĂLUGĂRIȚĂ

CĂLÚGĂRIȚĂ , călugărițe , s . f . I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monahie ^2 . II. Insectă carnivoră mare , de culoare verde - cafenie , cu picioarele din față în formă de cange , care - i servesc la prinderea prăzii ( Mantis religiosa ) . - Călugăr + suf . -

 

PIETISM

PIETÍSM s . n . Doctrină ascetică a unei secte protestante , care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase , pietatea și misticismul extrem ; p . ext . atitudine , comportare a adepților acestei doctrine . [ Pr . : pi -