Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANTEBRAȚ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru ANTEBRAȚ.
BÍCEPS , bicepși , s . m . Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente ; ( în special ) mușchiul dintre umăr și cot , care face să se îndoaie
CARP s . n . Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii , articulându - se cu oasele antebrațului și
CÓT , coate ( I 1 ) și ( I 2 , 3 , 4 ) coturi , s . n . , ( II ) coți , s . m . I. S . n . 1. ( Anat . ; la om ) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus , care unește brațul cu antebrațul . 2. Loc . porțiune unde un drum , o vale etc . își schimbă brusc direcția ; cotitură , întorsătură . 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc , folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite . 4. ( Reg . ) Colț , unghi , ungher . II. S . m . Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0 , 664 metri ( în Muntenia ) sau cu 0 , 637 metri ( în Moldova ) , care reprezenta distanța de la cot ( I 1 ) până la încheietura palmei ; p . ext . măsură considerată , subiectiv , mare sau mică , după
CROȘÉU , croșee , s . n . Lovitură laterală scurtă , la box , dată adversarului la cap sau la corp , în care brațul este îndoit și nemișcat din cot , formând cu antebrațul un unghi de aproximativ
CÚBITUS s . n . Os lung care , împreună cu radiusul , formează scheletul
PÁLMĂ^2 , palme , s . f . ( Înv . ) Ramură de palmier ( considerată ca semn al biruinței ) . PÁLMĂ^1 , palme , s . f . 1. Partea dinăuntru a mâinii , de la încheietura cu antebrațul până la vârful degetelor . 2. Lovitură aplicată cuiva ( peste obraz ) cu palma ^1 ( 1 ) . 3. Veche unitate de măsură pentru lungime ( de aproximativ 25 - 28 cm ) , egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături . 4. Bătător de covoare . 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare , fixat de picior , folosit la înotul
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
PRONÁȚIE , pronații , s . f . 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior . 2. ( Med . ) Poziție
RÁDIUS s . n . Os lung care , împreună cu cubitusul , formează scheletul antebrațului . [ Pr . : - di -
SUPINÁȚIE , supinații , s . f . Mișcare de rotație a antebrațului care apropie mâna de axul median al