Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AGĂȚĂTOARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru AGĂȚĂTOARE.

AGĂȚĂTOR

AGĂȚĂTÓR , - OÁRE , agățători , - oare , adj . s . f . I. Adj . Care ( se ) agață . Plante agățătoare . II. 1. s . f . Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui ; atârnătoare . 2. ( La pl . ) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi , care le permit să se agațe cu ușurință de copaci . [ Var . : acățătór , - oáre adj . ] - Agăța + suf . -

 

CURPEN

CÚRPEN , curpeni , s . m . 1. Mlădiță lungă și subțire a viței de vie sau a altei plante agățătoare , care se încolăcește sau se agață de alte plante , de araci etc . ; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul , pepenele etc . ; p . ext . ramură tânără și flexibilă . 2. Arbust cu tulpina subțire , agățătoare și ramificată , cu frunze compuse , cu flori mari , violete sau albe , în panicule ( Clematis

 

ÎMPĂRĂTEASĂ

ÎMPĂRĂTEÁSĂ , împărătese , s . f . 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu . 2. Plantă erbacee agățătoare , veninoasă , cu flori albe - verzui ( Bryonia

 

ACĂȚĂTOR

... ACĂȚĂTÓR , - OÁRE , - OÁRE , adj . v . agățător

 

ANINĂTOARE

ANINĂTOÁRE , aninători , s . f . 1. Agățătoare , gaică . 2. ( Rar ) Loc îngust în munți ( stâncoși ) , unde se prinde vânatul . - Anina + suf . -

 

ARĂCI

ARĂCÍ , arăcesc , vb . IV . Tranz . A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare . [ Var . : hărăcí , hărăgí vb .

 

ARAC

ARÁC , araci , s . m . Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare . [ Var . : harác , harág s .

 

ATÂRNĂTOARE

ATÂRNĂTOÁRE , atârnători , s . f . Agățătoare ( la haină ) . 2. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz - purpurii , așezate în fascicule ( Zebrina pendula ) . - Atârna + suf . -

 

BORCEAG

BORCEÁG , ( 1 ) s . m . , ( 2 ) borceaguri , s . n . 1. S . m . Numele a două plante : a ) măzăriche ; b ) plantă erbacee agățătoare , cu florile de culoare albă - gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase ( Vicia pannonica ) . 2. S . n . Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă , folosit ca

 

CASTRAVETE

CASTRAVÉTE , castraveți , s . m 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare , acoperită cu peri aspri , cu frunze mari și cu flori galbene ( Cucumis sativus ) ; p . restr . fructul acestei plante , de formă alungită , de culoare verde , care se consumă crud , murat sau gătit . 2. ( Zool . , în compusul ) Castravete - de - mare = holoturie . - Refăcut din castraveți ( pl . lui castraveț < bg . krastaveț ,

 

CEASORNIC

CEASÓRNIC , ceasornice , s . n . 1. Ceas ( 3 ) . 2. ( Bot . ) Plantă agățătoare cu flori albe , trandafirii și albăstrii ( Passiflora

 

   Următoarele >>>