Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 117 pentru AFARĂ.

SCOATE

... SCOÁTE , scot , vb . III . Tranz . I. 1. A lua ceva ( afară ) dintr - o cantitate mai mare sau din locul unde se află . 2. A extrage dintr - un spațiu , dintr - un înveliș etc . pentru a ... 4. A ( - și ) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte , de podoabă etc . 5. A trage afară cu forța ; a smulge , a extrage , a extirpa . I - a scos o măsea . 6. A izgoni ... alunga , a da pe cineva afară dintr - un anumit loc . 7. A îndepărta pe cineva dintr - o funcție , a da afară . 8. A face pe cineva să iasă dintr - o anumită stare , a schimba starea cuiva . 9. A conduce pe ... tipări , a edita , a publica . A scos o carte . II. 1. A împinge înainte , făcând să iasă în afară , a lăsa să se vadă , a da la iveală . Scot capul pe geam . 2. A rosti sunete , a ...

 

EXTERIOR

... EXTERIÓR , - OÁRĂ , exteriori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care este în afară de . . . , care este pe din afară , aflat dincolo de o limită ; extern . 2. S . n . Partea din afară

 

CRĂCĂNAT

... CRĂCĂNÁT , - Ă , crăcănați , - te , adj . ( la pl . ; despre picioare ) . Depărtat unul de altul , întins în lături ( și curbat în afară ) ; desfăcut , rășchirat ; ( despre oameni și animale ) cu picioarele depărtate și curbate în afară

 

EXTERN

... EXTÉRN , - Ă , externi , - e , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se află așezat în afară ; din afară , exterior ; străin . 2. ( Despre medicamente ) Care se aplică numai pe suprafața corpului . II. S . m . și f . 1. Elev , ucenic care locuiește și ia masa ...

 

EXTRA-

... EXTRA - - Element de compunere care înseamnă : a ) " afară ( de ) " , " ( în ) afară

 

HORN

... hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct ...

 

ÎNCOLO

... ÎNCÓLO adv . 1. În alt loc decât aici ; în partea aceea , în direcția aceea , într - acolo . 2. Pe urmă , mai târziu . 3. În afară

 

ȘOLDIȘ

... ȘOLDÍȘ adv . ( Pop . ) Cu un șold ieșit în afară

 

ȘOLDIT

... ȘOLDÍT , - Ă , șoldiți , - te , adj . ( Pop . ; despre animale ) Cu șoldul vătămat , ieșit în afară

 

ȚIPA

... ȚIPÁ^2 , țip , vb . I . Tranz . ( Reg . ) 1. A arunca , a azvârli . 2. A scoate , a da afară . 3. A alunga , a goni . - Et . nec . ȚIPÁ^1 , țip , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni ) A striga cu ...

 

ABSORBȚIE

... ABSÓRBȚIE , absorbții , s . f . 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare . 2. Proces de pătrundere a apei , a substanțelor minerale și organice , precum și a gazelor în ...

 

   Următoarele >>>