Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚIGĂNESC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ȚIGĂNESC.

ȚIGĂNEALĂ

... ȚIGĂNEÁLĂ , țigăneli , s . f . ( Fam . ) Faptul de a se țigăni . - Țigăni

 

ȘATRĂ

ȘÁTRĂ , șatre , s . f . 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi ; p . ext . grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade . 2. ( Înv . ) Cort de tabără . 3. ( Pop . ) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite , pentru uneltele gospodăriei

 

ȚIGĂNEȘTE

ȚIGĂNÉȘTE adv . Ca țiganii ; în limba țigănească . - Țigan + suf . -

 

ȚIGĂNI

ȚIGĂNÍ , țigănesc , vb . IV . Refl . A insista mult ( și în mod dizgrațios ) pentru a obține ceva ; a cere ceva cu încăpățânare ; p . ext . a se târgui , a se tocmi (

 

ȚIGĂNIE

ȚIGĂNÍE , țigănii , s . f . 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc ; țigănime ; p . ext . cartier într - o localitate în care locuiesc țigani . 2. Fig . Faptă , manieră condamnabilă . 3. Fig . Gălăgie , hărmălaie , scandal . - Țigan + suf . -

 

ȚIGAN

ȚIGÁN , - Ă , țigani , - e , s . m . , adj . I. S . m . 1. Persoană ce face parte dintr - o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei , trăind în unele părți încă în stare seminomadă . 2. Epitet dat unei persoane brunete . 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele . II. Adj . ( Rar )

 

CARACUDĂ

CARACÚDĂ , caracude , s . f . 1. Pește de baltă , cu corpul turtit lateral , lung de 20 - 35 cm ( Carassius carassius ) . 2. Nume generic dat peștilor mici ; pește -

 

RUDĂRESC

RUDĂRÉSC , - EÁSCĂ , rudărești , adj . De rudar , făcut de rudar ; țigănesc . - Rudar + suf . -

 

TANANA

TANANÁ s . f . ( Reg . ) Numele unui dans țigănesc ; melodie după care se execută acest dans ;