Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTIINȚĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 237 pentru ȘTIINȚĂ.
... ȘTIINȚÍFIC , - Ă , științifici , - ce , adj . Care aparține științei , privitor la știință
... NEȘTIÍNȚĂ s . f . 1. Faptul de a nu ști , de a nu avea știință de ceva ; situație în care se află cel care nu știe ceva , nu are știință de ceva . 2. Lipsă de cultură , ignoranță ; p . ext . obscurantism . - suf . - Ne - - + știință
... și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) cu cunoștințe vaste și temeinice , care creează în domeniul științei ; erudit . 2. Adj . Care conține multă știință , care denotă știință
... AGROBIOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor , constituind , totodată , baza teoretică a științelor agronomice . [ Pr . : - bi ...
... AVICULTÚRĂ s . f . Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte în scop economic ; profesiune bazată pe această știință
... și f . 1. Adj . Care cercetează . 2. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii ; om de știință
DILETÁNT , - Ă , diletanți , - te , s . m . și f . Persoană care manifestă preocupări într - un domeniu al artei , al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare ; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale , numai din plăcere ; amator ; ( peior . ) persoană care nu adâncește ( sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci ) problemele profesiunii sale , ale unei științe
... 2 ) s . f . 1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități . 2. Ramură a unei științe ; p . gener . Știință
... FILOZOFÍE , filozofii , s . f . 1. Știință constituită dintr - un ansamblu închegat de noțiuni și idei , care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale ; concepție generală despre lume și ...
... Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice , precum și transformările reciproce ...
HERMENEÚTICĂ s . f . Știința și arta interpretării textelor vechi , în special biblice ; știința