Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSĂRCINA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 125 pentru ÎNSĂRCINA.

ÎNSĂRCINAT

ÎNSĂRCINÁT , - Ă , însărcinați , ( 1 ) s . m . , însărcinate , ( 2 ) adj . 1. S . m . ( În sintagma ) Însărcinat cu afaceri = diplomat care reprezintă guvernul său pe lângă un șef de stat străin , în absența sau în locul ambasadorului . 2. Adj . ( Despre femei ) Care poartă un făt în pântece ;

 

PICHET

PICHÉT^3 , pichete , ( I ) s . n . , picheți , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș . 2. ( Adesea urmat de determinarea " de grăniceri " ) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei . 3. Grup organizat ( de militari sau de civili ) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important , cu stingerea incendiilor într - o întreprindere etc . II. S . m . Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu , locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc . PICHÉT^2 s . n . Țesătură deasă de bumbac , de mătase sau din fibre sintetice , făcută cu două urzeli diferite , dintre care cea de la suprafață formează un desen ( geometric ) în relief . PICHÉT^1 s . n . Numele unui joc de cărți care se joacă ( în două persoane ) cu treizeci și două de

 

ÎNSĂRCINARE

... ÎNSĂRCINÁRE , însărcinări , s . f . Acțiunea de a ( se ) însărcina și rezultatul ei ; misiune , îndatorire . - V. însărcina

 

CENZOR

CÉNZOR , cenzori , s . m . 1. ( În Roma antică ) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice . 2. ( În unele state ) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator . 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi , a unei bănci etc . 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat ; persoană însărcinată cu cenzura (

 

PORTAR

PORTÁR , portari , s . m . 1. Persoană însărcinată cu paza ( intrării ) unei întreprinderi , a unei instituții , a unei case de locuit etc . 2. Boier însărcinat cu paza curții domnești ( și cu alte treburi de protocol , administrative etc . ) . 3. Sportiv dintr - o echipă care apără spațiul porții proprii spre a evita primirea de goluri . - Poartă + suf . -

 

VORNICEL

VORNICÉL , vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă ; vornic ( 3 ) . - Vornic + suf . -

 

ÎNGRIJITOR

ÎNGRIJITÓR , - OÁRE , îngrijitori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care îngrijește pe cineva , care poartă cuiva de grijă . 2. S . m . și f . Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei ( și supravegherea ) unei instituții , a unui imobil , a unei locuințe etc . 3. Adj . ( Înv . ) Îngrijorător - Îngriji + suf . -

 

ȘERIF

ȘERÍF^2 , șerifi , s . m . Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii , însărcinat cu menținerea ordinii într - un district sau comitat , având în anumite cazuri și puteri judecătorești . ȘERÍF^1 , șerifi , s . m . Prinț arab socotit urmaș al lui

 

ȚINE

ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...

 

ADMINISTRAȚIE

ADMINISTRÁȚIE , administrații , s . f . 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat ; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții . 2. Parte a armatei care se ocupă cu organizarea , întreținerea , completarea și mobilizarea forțelor armate , precum și cu probleme privitoare la ordinea interioară a

 

   Următoarele >>>