Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGĂDUITOR

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ÎNGĂDUITOR.

CONCESIV

... CONCESÍV , - Ă , concesivi , - e adj . Care face concesii ; îngăduitor

 

INDULGENȚĂ

INDULGÉNȚĂ , indulgențe , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli ; toleranță , îngăduință , bunătate . 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani ; ( concr . ) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această

 

INDULGENT

... INDULGÉNT , - Ă , indulgenți , - te , adj . Care manifestă indulgență ; care iartă ușor ; iertător , îngăduitor

 

MILOSTIV

... MILOSTÍV , - Ă , milostivi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Milos , îndurător ; binevoitor , îngăduitor

 

NEÎNGĂDUITOR

... NEÎNGĂDUITÓR , - OÁRE , neîngăduitori , - oare , adj . Care nu îngăduie ( 1 ) ; p . ext . care nu iartă ușor ; intransigent . [ Pr . : - du - i - ] - Ne - + îngăduitor

 

OMENOS

... OMENÓS , - OÁSĂ , omenoși , - oase , adj . Plin de omenie ; blând , bun , cumsecade , îngăduitor

 

TOLERANT

... TOLERÁNT , - Ă , toleranți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care tolerează ; îngăduitor