Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGÂMFARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru ÎNGÂMFARE.

ÎNFUMURA

... ÎNFUMURÁ , înfumurez , vb . I . Refl . A se comporta cu îngâmfare

 

ÎNFUMURARE

... ÎNFUMURÁRE , înfumurări , s . f . Îngâmfare

 

ȚANȚOȘIE

... ȚANȚOȘÍE s . f . ( Rar ) Mândrie , semeție , îngâmfare

 

FĂLOȘIE

... FĂLOȘÍE , făloșii , s . f . ( Reg . ) Fudulie , îngâmfare

 

FALĂ

... FÁLĂ s . f . 1. Trufie , îngâmfare

 

FATUITATE

... FATUITÁTE s . f . ( Livr . ) Îngâmfare

 

FUM

... trage dintr - o dată din țigară sau din pipă . 3. ( Înv . ) Gospodărie , considerată ca o grupare în jurul vetrei ; familie , casă . 4. Fig . ( La pl . ) Îngâmfare

 

INFATUARE

... INFATUÁRE , infatuări , s . f . Acțiunea de a ( se ) infatua ; îngâmfare

 

MÂNDRIE

... ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare

 

MÂNDRIRE

... MÂNDRÍRE s . f . ( Rar ) Faptul de a se mândri ; satisfacție , fală ; fudulie , îngâmfare

 

MĂRIE

... la adresa unui monarh , a unui domnitor , a unui boier etc . ; înălțime , domnie , maiestate . 2. Situație înaltă , rang , demnitate , putere . 3. Îngâmfare

 

   Următoarele >>>