Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDRITUIT

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ÎNDRITUIT.

ÎNDREPTĂȚI

... ÎNDREPTĂȚÍ , îndreptățesc , vb . IV . Tranz . A da cuiva dreptul la ceva ; a autoriza , a justifica ( ceva ) ; a îndritui

 

ÎNDREPTĂȚIT

ÎNDREPTĂȚÍT , - Ă , îndreptățiți , - te , adj . Care are dreptul la ceva ; autorizat să . . . ; justificat ; îndrituit . - V.

 

ÎNDREPTUI

... ÎNDREPTUÍ , îndreptuiesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A îndreptăți . - În + drept + suf . - ui ( după îndritui

 

ÎNDRITUI

ÎNDRITUÍ , îndrituiesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A îndreptăți . [ Prez . ind . și : îndrítui ] - În + drit + suf . -