Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCHEIETURA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ÎNCHEIETURA.

NOD

... unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului ...

 

ÎNCHEIETURĂ

ÎNCHEIETÚRĂ , încheieturi , s . f . 1. Îmbinare ( mobilă ) a capetelor oaselor ; articulație . 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect , ale unei construcții etc . - Încheiat + suf . -

 

ARTICULAȚIE

... ARTICULÁȚIE , articulații , s . f . 1. Legătură între două sau mai multe oase ( prin intermediul ligamentelor ) ; locul acestei legături ; încheietură

 

BRĂȚARĂ

BRĂȚÁRĂ , brățări , s . f . 1. Podoabă în formă de verigă , făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț ; brățea . 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești . 3. ( Tehn . ) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți , care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla . 4. ( Arhit . ) Inel de metal care strânge o coloană ; ornament ieșit în relief cu asemenea

 

BRAȚ

BRAȚ , brațe , s . n . 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr ; partea de la umăr până la încheietura mâinii ; p . ext . membrul superior al corpului omenesc . 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe ( 1 ) . Un braț de fân . 3. Fig . ( În sintagma ) Brațe de muncă = muncitori . 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul ( 1 ) . 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia . 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe . 7. Ramificație a cursului principal al unei ape

 

CARP

CARP s . n . Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii , articulându - se cu oasele antebrațului și

 

CHIȘIȚĂ

... CHÍȘIȚĂ , chișițe , s . f . Încheietură

 

COT

CÓT , coate ( I 1 ) și ( I 2 , 3 , 4 ) coturi , s . n . , ( II ) coți , s . m . I. S . n . 1. ( Anat . ; la om ) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus , care unește brațul cu antebrațul . 2. Loc . porțiune unde un drum , o vale etc . își schimbă brusc direcția ; cotitură , întorsătură . 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc , folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite . 4. ( Reg . ) Colț , unghi , ungher . II. S . m . Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0 , 664 metri ( în Muntenia ) sau cu 0 , 637 metri ( în Moldova ) , care reprezenta distanța de la cot ( I 1 ) până la încheietura palmei ; p . ext . măsură considerată , subiectiv , mare sau mică , după

 

DESCHEIA

DESCHEIÁ , deschéi , vb . I . 1. Tranz . A scoate un nasture din butonieră , a face să nu mai fie încheiat . 2. Refl . ( Despre obiecte compuse din bucăți ; p . ext . despre bucățile care alcătuiesc un întreg ) A se desface din încheieturi . [ Pr . : - che - ia . - Var . : deschiá vb .

 

EPARVEN

EPARVÉN , eparvene , s . n . Tumoare osoasă care se formează uneori la încheietura piciorului dinapoi la cai sau , mai rar , la boi ; os

 

GAMBĂ

GÁMBĂ , gambe , s . f . ( La oameni ) Parte a piciorului de la genunchi până la labă ; ( la cai ) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului și

 

   Următoarele >>>