Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPINGE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru ÎMPINGE.

ÎMPINGERE

... ÎMPÍNGERE , împingeri , s . f . Acțiunea de a ( se ) împinge și rezultatul ei . V. împinge

 

ÎMPINSĂTURĂ

... ÎMPINSĂTÚRĂ , împinsături , s . f . ( Rar ) Ghiont , brânci . - Împins ( part . lui împinge

 

ÎMBOLDI

... animal cu bățul , cu nuiaua spre a - l îndemna la mers , la tras . 2. Tranz . Fig . A îndemna , a împinge pe cineva la o acțiune ; a stimula . 3. Refl . recipr . și tranz . A ( se ) lovi cu coatele , a ( - și ...

 

ÎMBRÂNCI

... ÎMBRÂNCÍ , îmbrâncesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . A ( se ) împinge

 

ÎMPINGĂTOR

... ÎMPINGĂTÓR , împingătoare , s . n . Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă . - Împinge

 

ALANI

ALÁNI s . m . pl . Triburi de origine sarmată , care locuiau în secolele al II - lea și I î . Hr . în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care , împinși de huni , au ajuns în secolul al V - lea , împreună cu vandalii , până în Spania și

 

AVÂNTA

... nt , vb . I . 1. Refl . și tranz . A ( se ) repezi plin de însuflețire ( spre cineva sau ceva ) . 2. Tranz . ( Rar ) A împinge

 

DEGETAR

... DEGETÁR , degetare , s . n . 1. Căpăcel din metal sau din material plastic , care se poartă , la cusut , pe degetul cu care se împinge acul pentru a - l feri de înțepături . 2. Plantă erbacee veninoasă , cu frunze acoperite cu peri moi , cu flori mari , galbene sau roșii ...

 

DESCHIDE

... DESCHÍDE , deschíd , vb . III . 1. Tranz . A da la o parte , a împinge în lături o ușă , o fereastră , un capac etc . care închide ceva . 2. Tranz . A desface , a face să nu mai ...

 

EXTREMIST

EXTREMÍST , - Ă , extremiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ține de extremism , care depășește limitele normale , moderate ; privitor la teoriile , ideile , opiniile , metodele , măsurile etc . împinse la extrem . 2. S . m . și f . Adept al

 

FUITUITOR

FUITUITÓR , fuituitoare , s . n . Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină . [ Pr . : - tu - i - . - Var . : fultuitór s . n . ] - Fuitui ( reg . " a îndesa " < magh . ) + suf . -

 

   Următoarele >>>