Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE

 Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.

PUROIA

PUROIÁ , pers . 3 puroiază , vb . I. Intranz . ( Despre țesuturi animale ) A forma , a colecta , a elimina puroi ; a

 

RÂCÂI

RÂCÂÍ , r ? câi , vb . IV . Tranz . ( Despre păsări sau animale ) A scormoni , a scurma cu ghearele sau cu labele ; p . ext . ( despre oameni ) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui

 

RÂNJI

RÂNJÍ , rânjesc , vb . IV . Intranz . și ( reg . ) refl . 1. ( Despre animale ) A - și arăta amenințător dinții , a mârâi arătându - și dinții . 2. ( Despre oameni ) A - și arăta dinții într - o grimasă de răutate , de batjocură , de prostie

 

RĂCNI

RĂCNÍ , răcnesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre animale ) A scoate strigăte puternice și prelungi ; a rage , a mugi , a zbiera . 2. ( Despre oameni ) A scoate strigăte puternice ; p . ext . a vorbi răstit și tare , a se răsti ( la

 

RĂGUȘIT

RĂGUȘÍT , - Ă , răgușiți , - te , adj . Care vorbește sau strigă gros , dogit din cauza inflamării laringelui , a coardelor vocale ; hodorogit ; ( despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor ; adesea adverbial ) îngroșat și slăbit . - V.

 

RĂPCIUGĂ

... RĂPCIÚGĂ s . f . 1. Boală contagioasă ( la cai ) , caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală , respirație grea etc . ; morvă . 2. Epitet dat unui animal

 

RĂPCIUGOS

RĂPCIUGÓS , - OÁSĂ , răpciugoși , - oase , adj . ( Despre animale ) Bolnav de răpciugă (

 

RĂZGHINA

RĂZGHINÁ , răzghín , vb . I . Refl . ( Reg . ; mai ales despre animale ) A - și rupe picioarele , depărtându - le prea mult unul de altul ; p . gener . a se rupe . - Răz - + [ îm ]

 

RAȚIE

... RÁȚIE , rații , s . f . 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într - un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului . 2. Număr constant care se adaugă la un termen al ...

 

RABLĂ

... RÁBLĂ , rable , s . f . ( Fam . și depr . ) 1. Lucru vechi , uzat sau de calitate proastă ; vechitură . 2. Animal

 

RADIOGENETIC

RADIOGENÉTIC , - Ă , radiogenetici , - ce , s . f . , adj . 1. S f . Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării soiurilor de plante și a raselor de animale prin radiații ionizante . 2. Adj . Referitor la radiogenetică ( 1 ) , de radiogenetică ( 1 ) . - Radio ^1 - + genetic ( după engl .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>