Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 9771 - 9780 din aproximativ 14398 pentru 2.

ODRASLĂ

... ODRÁSLĂ , odrasle , s . f . 1. Copil , descendent , urmaș ; progenitură . 2

 

OFERI

... cuiva ( în semn de atenție , de bunăvoință etc . ) să primească un lucru necerut ; a da în dar , a pune la dispoziție . 2. A propune spre cumpărare o marfă , un bun etc . 3. Fig . A înfățișa , a arăta , a etala ...

 

OFERTĂ

... pentru angajarea într - o slujbă , participarea la o acțiune , prestarea unor servicii etc . ; ( concr . ) act , document scris prin care se face o astfel de propunere . 2

 

OFIȚER

... OFIȚÉR , ofițeri , s . m . I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general ; persoană care poartă unul dintre aceste grade . 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale ; persoană având acest titlu . 3. ( Ieșit din uz ) Grad ( mai mare decât cel de cavaler ...

 

OFIȚEREASĂ

... OFIȚEREÁSĂ , ofițerese , s . f . 1. ( Fam . ) Soție de ofițer ( I 1 ) . 2

 

OFICIAL

... stabilit prin lege ; care reprezintă o autoritate , un guvern , un stat . Buletinul oficial = periodic în care se publică legile , regulamentele , decretele etc . autorităților de stat . 2. Care se conformează legilor , regulilor , formalităților , tradițiilor ( unui stat ) ; aprobat , convenit între autorități . 3. Fig . De o politețe rece , calculată ; solemn , formal , stereotip . [ Pr . : - ci ...

 

OFICIALITATE

... OFICIALITÁTE , oficialități , ( 1 ) s . f . 1. Persoană oficială ; ( la pl . ) autoritățile dintr - o țară , dintr - un oraș ; reprezentanții oficiali ai autorității . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal , potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală , precum și instanțele penale pot ...

 

OFICIANT

... OFICIÁNT , - Ă , oficianți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care oficiază ( slujba bisericească ) . 2

 

OFICIU

... OFÍCIU , oficii , s . n . 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții ; serviciu ( administrativ ) ; local , birou al acestui serviciu . 2. Îndatorire ( specială ) , funcție , slujbă . 3. ( La pl . ) Ajutor , serviciu , înlesnire . 4. Slujbă bisericească , serviciu religios . 5. ( Rar ) Încăpere anexă a sufrageriei , în care ...

 

OFILI

... OFILÍ , ofilesc , vb . IV . Refl . 1. ( Despre plante ) A se veșteji , a păli ; a se îngălbeni . 2. Fig . ( Despre persoane ) A - și pierde culoarea , prospețimea feței ; a se fana , a se trece ; a - și ...

 

OFILIT

... OFILÍT , - Ă , ofiliți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Veștejit , pălit , îngălbenit . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>