Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 9711 - 9720 din aproximativ 14398 pentru 2.

OBLU

... ÓBLU , OÁBLĂ , obli , oable , adj . , adv . I. Adj . 1. ( Pop . ) Care se prezintă ca o linie dreaptă ; fără cotituri , drept . 2. ( Despre mers ) Încet și uniform . II. Adv . ( Pop . ) În linie dreaptă ; drept ; p . ext . ( în legătură cu verbe de mișcare ) fară înconjur , fără ocol , direct ...

 

OBOROC

... OBORÓC , oboroace , s . n . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Danie . 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale , folosită în trecut . 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii . [ Var ...

 

OBRĂZAR

... n . 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor . 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi ( lupte , sabie , floretă etc . ) . 3. ( Reg . ) Țesătură albă , subțire ...

 

OBRĂZNICI

... OBRĂZNICÍ , obrăznicesc , vb . IV . 1. Refl . A deveni obraznic , necuviincios , impertinent ; a - și lua nasul la purtare . 2

 

OBSCUR

... OBSCÚR , - Ă , obscururi , - e , adj . 1. Care nu este străbătut de lumină , lipsit de lumină ; întunecos . 2

 

OBSCURA

... OBSCURÁ , obscurez , vb . I . Tranz . 1. A face să devină obscur ( 1 ) ; a întuneca . 2

 

OBSCURANTIST

... OBSCURANTÍST , - Ă - Ă , obscutantiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține obscurantismului , care oglindește sau susține obscurantismul . 2

 

OBSCURITATE

... OBSCURITÁTE , obscurități s . f . 1. Lipsă de lumină ; întuneric , întunecime . 2

 

OBSERVA

... OBSERVÁ , obsérv , vb . I . Tranz . 1. A băga de seamă , a remarca . 2. A examina cu atenție , a studia , a cerceta ; a scruta . 3. A spiona , a ...

 

OBSERVAȚIE

... al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces ; observare , cercetare , examinare ; studiu . 2

 

OBSERVARE

... OBSERVÁRE , observări , s . f . 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei . 2. ( Mil . ) Cercetare , supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui , cu ochiul liber sau cu aparate optice , în scopul obținerii unor date . 3 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>