Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MULTE

 Rezultatele 951 - 960 din aproximativ 1500 pentru MULTE.

OBSIGĂ

OBSÍGĂ s . f . Numele mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul , cultivate pentru nutreț ( Bromus și

 

OCARINĂ

OCARÍNĂ , ocarine , s . f . Instrument muzical popular de suflat , de dimensiuni mici , din argilă arsă , în formă ovală și cu mai multe găuri , care emite sunete asemănătoare cu cele ale

 

OCTAN

OCTÁN , octani , s . m . Hidrocarbură saturată din seria parafinelor , care există în mai multe forme

 

OCTUPLU

... OCTÚPLU , - Ă , octupli , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De opt ori mai mare sau mai mult

 

ODATĂ

... ODÁTĂ adv . , adj . invar . 1. Adv . Într - un timp nedeterminat , cândva ; a ) ( in legătură cu verbe la trecut ) odinioară , mai de mult ; b ) ( în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor ) de acum înainte , într - o bună zi , cândva . 2. Adv . ( Pop . ) Îndată , imediat ...

 

ODOLEAN

ODOLEÁN , odoleni , s . m . Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari , trandafirii sau albe ( Valeriana ) , dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative ; valeriană ( Valeriana officinalis ) . [ Var . : odoleánă s . f . , hodoleán s .

 

ODONTOBLAST

ODONTOBLÁST , odontoblaste , s . n . Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într - unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină , având rol important în formarea

 

OLOISĂ

OLOÍSĂ , oloise , s . f . ( Reg . ) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe , cu frunzele ovale și cărnoase , care cresc prin locuri pietroase și nisipoase ( Sedum album și acrum , maximum , neglectum ) . - Et .

 

OMOGEN

OMOGÉN , - Ă , omogeni , - e , adj . 1. Care are o alcătuire sau o structură unitară , care prezintă omogenitate ; nediferențiat . 2. ( Mat . ; despre funcții cu mai multe variabile ) A cărei valoare rămâne proporțională pentru variabile

 

OMONIMIE

OMONIMÍE , omonimii , s . f . Faptul sau însușirea de a fi omonim ( 1 ) ; situație în care se află două sau mai multe

 

ONOMASIOLOGIE

ONOMASIOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune . [ Pr . : - si -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>