Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������IE
Rezultatele 941 - 950 din aproximativ 1630 pentru ������������������IE.
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MĂSURÁ , măsór , vb . I . I. Tranz . 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură , etaloane etc . , valoarea unei mărimi ( lungime , masă , greutate , tensiune electrică etc . ) ; a lua măsura ; spec . a cântări . 2. A evalua , a aprecia valoarea , mărimea . 3. A străbate ( pe jos ) , a parcurge de la un capăt la altul un spațiu , o distanță . 4. A cuprinde cu ochii , a cerceta cu privirea o distanță , un loc ; a scruta . II. Fig . 1. Tranz . A cântări , a modera , a înfrâna cuvintele , gesturile , manifestările etc . 2. Refl . și tranz . A ( se ) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice , intelectuale
MĂTREÁȚĂ s . f . I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă , care se desprind de pe pielea capului . II. 1. ( Bot . ) Mătasea - broaștei . 2. ( Reg . ) Plantă erbacee cu tulpina roșie , ramificată și cu flori trandafirii ( Peplis portula ) . 3. Compus : mătreață - de - arbori sau mătreața - brazilor = un fel de lichen care crește mai ales , zpânzurând ca niște firișoare alburii ; mătasea - bradului ( Usnea barbata ) . - Et . nec . Cf .
... MAHMURÍE , mahmurii , s . f . ( Rar ) Mahmureală . - Mahmur + suf . - ie
MÁICĂ , maici , s . f . I. 1. ( Pop . ) Mamă . 2. Călugăriță ; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe . II. Fig . ( Pop . ) Izvor , cauză ,
... MAIEÚTICĂ s . f . Metodă prin care se urmărește ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor , a dialogului . [ Pr . : - ie
... și variate , de uz casnic . 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan ; comerț cu articole de marchitănie ( 2 ) . [ Var . : marchidăníe s . f . ] - Marchitan + suf . - ie
MARTINGÁLĂ , martingale , s . f . I. 1. Curea de la ham în formă de furcă , ce nu permite calului să se ridice în două picioare . 2. Bară de metal în formă de suliță , care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze . II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc , constând în dublarea mizei după o lovitură
MASÍV , - Ă , masivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă . 2. ( Despre ființe , construcții etc . ) Mare , solid , voluminos , greu ; p . ext . impunător , impresionant ( prin dimensiuni ) . 3. Care este sau se produce în cantități mari , pe scară întinsă ; amplu . II. S . n . 1. Unitate de relief formată dintr - un grup de munți sau de dealuri ( reunite în jurul unui vârf ) ; p . ext . munte . 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating . 3. P . anal . Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari , de care se leagă sau care susține o
MEȘTEȘÚG , meșteșuguri , s . n . I. 1. Meserie ; p . gener . profesiune , ocupație , îndeletnicire ; meșteșugărie . 2. Ramură , disciplină ( a științei , a artei ) ; știință , artă , considerate ca discipline . 3. Pricepere , îndemânare , abilitate , talent . 4. Acțiune făcută ( în ascuns ) cu dibăcie , cu viclenie , în vederea atingerii unui scop ; procedeu , sistem ( ingenios , viclean ) . II. ( Înv . și pop . ; concr . ) 1. Unealtă , instrument . 2. Dispozitiv al unui obiect ; parte componentă ( cu rol activ ) a unui sistem ;
... MEȘTEȘUGĂRÍE , meșteșugării , s . f . Meșteșug ( I 1 ) . - Meșteșugar + suf . - ie