Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIN��AT
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 7166 pentru DIN��AT.
... OMÁG s . m . Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor , otrăvitoare , cu flori albastre - violacee sau galbene , întrebuințate în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul ( Aconitum ) ; plantă din
... OPOPONÁX , opoponacși , s . m . Plantă erbacee mare , din familia umbeliferelor ( Opoponax chironium ) ; rășină extrasă din
... OPÚNȚIA s . f . Gen de plante din familia cactaceelor , cărnoase , cu ramuri cilindrice sau turtite lateral , de formă ovală , cu spini așezați în smocuri , cu flori mari , albe , roșii sau galbene . ( Opuntia ...
... ORDONÁTĂ , ordonate , s . f . ( Mat . ) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din
... are structura unui organism ^1 , constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar ; organizat , unitar , inseparabil . 3. ( Despre substanțe , materii , etc . ) Care este alcătuit din carbon și hidrogen , uneori și din
... ORGANOGÉN , - Ă , organogeni , - e , adj . 1. ( Despre elemente chimice ) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor . 2. ( Despre minerale , roci , minereuri , formații geologice ) Care constă din
... ORGANZÍN , organzine , s . n . Fir de mătase naturală , foarte răsucit , format din două sau din
... ORNITORÍNC , ornitorinci , s . m . Animal mamifer semiacvatic din Australia , cu gura în forma ciocului de rață și cu membrane înotătoare între degete , care depune ouă , dar alăptează puii ieșiți din
... ORTOPÓL , ortopoli , s . m . Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din
... OSTIÓLĂ , ostiole , s . f . ( Bot . ) Orificiu în țesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spațiile intercelulare din frunze sau din
... OTOLÍT , otolite , s . n . ( Anat . ) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din