Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AVÂND
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1325 pentru AVÂND.
... PIVNICÉR , pivniceri , s . m . 1. Persoană care are sub supravegherea sa o pivniță de vinuri ; chelar . 2. Titlu dat boierului care avea
PIZMÁȘ , - Ă , pizmași , - e , s . m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care poartă pizmă cuiva ; ( om ) răutăcios , invidios ; p . ext . ( om ) plin de ură , potrivnic , dușmănos , vrăjmaș , pizmuitor , pizmătareț , pizmătăreț , pizmăreț . 2. Adj . ( Despre acțiuni , manifestări etc . ale oamenilor ) Care exprimă ură , dușmănie , invidie . - Pizmă + suf . -
... PIZMUÍ , pizmuiesc , vb . IV . Tranz . A avea
PLĂIÉȘ , plăieși , s . m . 1. ( În evul mediu ) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte ; grănicer , străjer . 2. Locuitor de la munte ; muntean . [ Pr . : plă - ieș ] - Plai + suf . -
PLEȘCÁȘ , pleșcași , s . m . ( Rar ) 1. Jefuitor . 2. Pleșcar . - Pleașcă + suf . -
PLÉBE s . f . 1. ( În Roma antică ) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă , care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat . 2. ( În evul mediu ) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei , aflată în afara ierarhiei feudale și care , alături de țărănime , a avut un rol important în revoluțiile din sec . XVI - XVII . 3. ( Livr . ) Pătură socială fără drepturi , asuprită și exploatată ; p . ext . mulțime ,
... loc ) , a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte ; a porni . 2. A avea
PLECOPTÉR , plecoptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de insecte cu aripile membranoase , având nervuri dese ca o rețea , cu corpul lățit , terminat cu două filamente lungi ; ( și la sg . ) insectă din acest
... PLICTISÍ , plictisesc , vb . IV . 1. Refl . A suferi , a fi cuprins de plictiseală , a avea un gol sufletesc ; a - i fi urât , a lâncezi . 2. Tranz . A supăra , a enerva , a ...
PLOCONÁȘ , ploconașe , s . n . ( Rar ) Diminutiv al lui plocon . - Plocon + suf . -
PLOSCÁȘ , ploscași , s . m . ( Reg . ) Ploscar ( 4 ) . - Ploscă + suf . -